Firmele află cât de fragilă este infrastructura lor abia în zilele în care ceva se oprește: un centru de date arde, o actualizare de rutină blochează stațiile de lucru, o factură vine cu alt IBAN. Partea utilă a acestor episoade nu este agitația din prima oră, ci lista de măsuri luate imediat după — de obicei ieftine și aproape întotdeauna amânate până atunci.
Mai jos sunt șase incidente documentate public sau întâlnite frecvent în practica furnizorilor de servicii IT din România, cu ce a mers prost și ce s-a schimbat imediat după. Sumele sunt orientative pentru piața locală la începutul anului 2026.
Incendiul de la Strasbourg: „în cloud” nu înseamnă „cu backup”
Pe 10 martie 2021, un incendiu a distrus complet centrul de date SBG2 al OVHcloud, la Strasbourg, și a avariat o parte din SBG1. Potrivit estimărilor publicate atunci, au fost afectate circa 3,6 milioane de site-uri, găzduite pe aproximativ 464.000 de domenii. Multe companii mici au descoperit atunci că serviciul de copii de siguranță era opțional și nu fusese activat, iar acolo unde exista, copia se afla în aceeași clădire cu serverul.
Lecția aplicată nu a fost schimbarea furnizorului, ci separarea a două noțiuni tratate mult timp ca una singură: disponibilitatea serviciului, garantată prin SLA, și integritatea datelor, care rămâne în sarcina clientului. Regula 3-2-1 — trei copii, pe două tipuri de suport, una în altă locație — a intrat de atunci în contractele de mentenanță ca cerință explicită.
Costurile sunt mici raportat la risc. Stocarea de tip obiect într-o a doua regiune costă în 2026 între 0,08 și 0,25 lei pe GB pe lună, adică 40-125 de lei lunar pentru 500 GB, iar un serviciu administrat de backup pentru un server de producție, 250-600 de lei pe lună. Un test anual de restaurare completă, cu proces-verbal, costă 1.500-4.000 de lei. O recuperare de date dintr-un RAID defect, în laborator, pornește de la 2.500 de lei, fără garanția rezultatului.
19 iulie 2024: o actualizare de securitate care a oprit aeroporturi
Un fișier de configurare distribuit de CrowdStrike a blocat, în câteva zeci de minute, aproximativ 8,5 milioane de dispozitive Windows la nivel global. Delta Air Lines a anulat circa 7.000 de zboruri și a estimat pierderi de aproape 500 de milioane de dolari, iar spitale, bănci și lanțuri de magazine au lucrat o zi întreagă pe hârtie.
Nu a fost un atac, ci o eroare de proces: aceeași modificare a ajuns simultan pe toate mașinile. Firmele care au tras concluzii au introdus actualizări în etape — un grup pilot de 5-10% din stații, apoi restul după 24-48 de ore — și au scos din actualizarea automată serverele critice și casele de marcat. Configurarea unei asemenea politici într-o rețea de 50 de stații se face o singură dată și costă 3.000-8.000 de lei.
A doua măsură a fost și mai ieftină: procedura de lucru degradat — o listă tipărită cu comenzile zilei, un chitanțier, formulare pe hârtie, un număr de telefon anunțat clienților. Într-o firmă cu 20 de angajați, o oră de oprire înseamnă circa 1.100 de lei doar în costuri salariale, la care se adaugă marja comenzilor nelivrate.
Ransomware în spitale: copia offline a decis cât durează revenirea
În februarie 2024, un atac ransomware a criptat serverele pe care rula sistemul informatic Hipocrate, folosit de zeci de unități sanitare din România. Aproximativ 25 de spitale au fost afectate direct, iar alte circa 75 s-au deconectat preventiv. Nu a existat un instrument public de decriptare, iar Directoratul Național de Securitate Cibernetică a recomandat să nu se plătească răscumpărarea. Diferența dintre unitățile care au revenit în câteva zile și cele care au lucrat săptămâni pe hârtie a fost dată de copiile de siguranță ținute deconectate de la rețea.
Ce s-a schimbat după, inclusiv în firmele private care au urmărit cazul: copii imutabile, care nu pot fi șterse sau modificate o perioadă stabilită, segmentarea rețelei, conturi de administrator separate de cele folosite zilnic și autentificare în doi pași pe accesul de la distanță. Stocarea imutabilă costă 0,10-0,30 lei pe GB pe lună, iar o poliță cibernetică pentru o firmă mică, cu limite de 250.000-500.000 de lei, între 2.500 și 9.000 de lei pe an.
Există și un calendar legal care nu poate fi ignorat. Dacă sunt afectate date personale, notificarea către ANSPDCP se face în 72 de ore. Pentru entitățile care intră sub incidența directivei NIS2, transpusă în România prin OUG nr. 155/2024, termenele sunt mai strânse: avertizare timpurie în 24 de ore, notificare în 72 de ore și raport final în termen de o lună.
Șase ore fără Facebook: magazinele care vindeau doar prin mesaje
Pe 4 octombrie 2021, o eroare de configurare a rutării a scos Facebook, Instagram și WhatsApp din funcțiune circa șase ore, la nivel mondial. Pentru firmele care primeau comenzi exclusiv prin mesaje directe, ziua a însemnat zero vânzări și imposibilitatea de a-și contacta clienții: lista lor exista doar în conversațiile din aplicație.
Dependența de acest tip devine greu de observat tocmai pentru că tehnologia a intrat în rutina fiecărei zile, iar un canal de vânzare gratuit pare sigur exact până în dimineața în care nu mai răspunde. Măsurile luate ulterior au fost previzibile: un site propriu cu formular de comandă, o listă de e-mail construită din clienții existenți și un export lunar al bazei de contacte, păstrat în afara platformei.
Un magazin propriu pe o platformă SaaS costă 150-400 de lei pe lună, plus 6.000-25.000 de lei implementarea, iar un serviciu de e-mail marketing pentru 2.000-5.000 de contacte, 50-250 de lei lunar. Exportul listei de clienți nu costă nimic, dar apare în proceduri abia după ce a lipsit o dată.
Când cade „regiunea”: lecțiile toamnei lui 2025
Pe 20 octombrie 2025, o defecțiune în regiunea us-east-1 a Amazon Web Services a scos din funcțiune, pentru mai multe ore, sute de servicii folosite zilnic de companii din toată lumea. La mai puțin de o lună distanță, o problemă la Cloudflare a blocat accesul la site-uri și la panouri de administrare. Multe firme din România nu erau clienți direcți, dar au resimțit incidentele prin platformele de facturare, curierat sau autentificare pe care le foloseau.
Rezultatul practic a fost harta de dependențe: un tabel cu fiecare serviciu extern, ce se întâmplă dacă nu funcționează o oră sau o zi, cine răspunde intern și pe ce canal sunt anunțați clienții. Firmele care aveau mesaje pregătite dinainte și o pagină publică de stare au primit vizibil mai puține reclamații decât cele care au tăcut trei ore. Costurile sunt modeste: un serviciu secundar de DNS, 0-200 de lei pe lună, monitorizarea disponibilității, 50-300 de lei lunar, iar un exercițiu anual de simulare a unei căderi, două-patru ore din timpul echipei.
Factura cu IBAN schimbat: frauda care nu are nevoie de o breșă tehnică
Scenariul se repetă în multe firme: departamentul financiar primește un e-mail de la un furnizor cunoscut, cu o factură corectă ca sumă și ca detalii, dar cu un cont bancar nou, „din cauza unei schimbări de bancă”. Plata pleacă, iar banii sunt retrași înainte ca cineva să observe. IC3, centrul de raportare al FBI, a înregistrat în 2023 peste 21.000 de reclamații de acest tip, cu pierderi de circa 2,9 miliarde de dolari.
Aici nu se sparge nimic: se exploatează un proces. Măsurile care funcționează țin de organizare, nu de tehnologie:
- confirmarea telefonică a oricărei schimbări de IBAN, pe un număr luat din contract, nu din e-mailul primit;
- dublă aprobare pentru plățile care depășesc un prag stabilit, de exemplu 10.000 de lei;
- blocarea conturilor bancare ale furnizorilor în sistemul de gestiune, cu modificare permisă doar unei persoane desemnate;
- autentificare în doi pași pe toate cutiile poștale, inclusă deja în abonamentele de business de 30-60 de lei pe utilizator pe lună;
- configurarea SPF, DKIM și DMARC pe domeniul propriu, o intervenție de 800-2.500 de lei, făcută o singură dată.
Ce se repetă în toate cele șase cazuri
Niciunul dintre incidente nu a fost provocat de o tehnologie exotică sau de un atac imposibil de anticipat. În toate, costul principal nu a fost reparația, ci intervalul în care firma nu a putut lucra și explicațiile date clienților după. Diferența dintre câteva ore și câteva zile a ținut, aproape mereu, de trei lucruri: o copie de siguranță testată, o procedură scrisă pentru situația în care sistemul principal nu răspunde și o persoană care are dreptul să ia decizii în prima oră.
Pentru o firmă cu 20-30 de angajați, pachetul minim care rezultă din aceste cazuri — backup în altă locație, test de restaurare de două ori pe an, autentificare în doi pași, actualizări în etape, dublă aprobare la plăți și un plan scris de o pagină — se încadrează între 700 și 2.000 de lei pe lună, plus 3.000-8.000 de lei configurare inițială. O singură zi de oprire completă depășește, în majoritatea situațiilor, bugetul anual al acestor măsuri.
Rămâne o observație de calendar: planurile scrise îmbătrânesc. Furnizorii se schimbă, aplicațiile se mută, oamenii pleacă, iar lista de contacte de urgență devine inutilă în șase luni. Companiile trecute prin astfel de episoade au fixat o revizuire semestrială a hărții de dependențe — o ședință de o oră, care capătă sens abia după ce a fost o dată nevoie de ea.
